De ce să investim în metale preţioase?

Cererea de aur crește din ce în ce mai mult pe piețele din lume. De ex., în anul 2007, cererea în Asia de Est, subcontinentul indian şi Orientul Mijlociu, a fost de 72% din cererea mondială. În prezent, 55% din cerere poate fi atribuită nevoilor sociale/comercialeși culturale a cinci ţări - India, China, SUA, Arabia Saudită şi Turcia. Pe partea cererii, si astăzi piața bijuteriilor ocupă poziția de lider (70%), la care contribuie foarte mult nevoile culturale și religioase ale Indiei, dar și China dispune de de un potenţial semnificativ în viitor. Nevoile utilizatorilor industriali (stomatologie, informatica, etc).. este de 11%, investitorii privați reprezintă 12%, iar societățile miniere 7%.

În ultimii ani, nevoile investitorilor au crescut semnificativ, începând cu anul 2003, este sursa principală de creştere a cererii. O varietate de nevoi şi motivaţii ghidează oamenii şi instituţiile când investesc în metale preţioase. Cu toate acestea, capacitatea de protecție împotriva inflației, incertitudinii, instabilității și toate acestea fără riscuri este peste tot în lume forța motrice a nevoilor tot mai mari de aur.

Oferta este alcătuită în 62% din exploatare minieră, 23% din aur reciclat (de ex.resturi de aur, bijuterii, “deşeuri”industriale), 15% din provizia de aur a băncilor centrale.

Greutatea estimată a proviziei de aur aflată deasupra solului este aprox. 155 500 de tone, iar valoarea ei este de aproximativ. 3 bilioane de dolari. Exploatarea globală, completă la nivel mondial, este relativ stabilă, în medie de cca. 2525 de tone. Deschiderea și exploatarea unor mine noi este foarte scumpă (de multe ori din extracția a 3 tone de minereu, rezultă doar câteva grame de aur), precum și timpul de derulare este relativ lung - până la 10 ani - prin urmare, nu este de așteptat creşterea producţiei miniere. Cu toate că în ultimul deceniu mai multe bănci și-au mărit rezervele de aur, totuși sectorul a fost caracterizat în ansamblu de vânzări, care au însemnat între 2003-2007, în medie, o cifră de afaceri anuală de 520 tone. (Vânzările sunt reglementate de acordul în vigoare din 1999, încheiat între 15 cele mai mari bănci din lume, care dispun de cele mai mari rezerve de aur.)

Aurul este o investiție lichidă, cu valoare stabilă, conservativă. Lingoul de aur este întotdeauna în proprietatea personală a investitorului, poate fi schimbat oricând în bani.

Aurul a fost întotdeauna măsura bogăției, a valorii materiale și a puterii. Metalele preţioase sunt mijloace universale de plată – timp de 24 de ore pe zi, peste tot în lume. Prin urmare, este important că acum și Dvs aveți posibilitatea de a vinde și de a cumpăra aur, la cursul zilei.

Anumite bunuri – care au devenit valoroase oamenilor datorită capacitătii lor de a face schimb (piele, sare, cereale, bijuterii, etc.) - după un timp, au devenit mijloace generale de schimb. Aceste bunuri – pe lângă faptul că au fost căutate pe scară largă, aveau de asemenea și alte proprietăti, care au facilitat efectuarea schimbului.

- divizibilitate comercializabilitate
- durabilitate
- uşor identificabil
- uniformitate

Metalele prețioase (aurul și argintul) au corespuns cel mai bine acestor cerințe, care, în cele din urmă au scos din circulație alte bunuri cu rolul mijloacelor de schimb. Dintre acestea, la nivel mondial, aurul a ocupat rolul banilor din mijlocul secolului XIX, până în prima treime a secolului XX.

Ca mijloc de plată, prima monedă de aur a fost bătut de egipteni în secolului XVII î.Hr. Cu toate acestea, importanța comercială reală i se răspândește în secolul VII î.Hr., datorită grecilor.
La apariția băncilor, o bancă era solvabilă, puternică și de încredere, dacă în seif avea acumulată o cantitate suficientă de rezervă de aur ca și capital. Chiar și economia unei țări este judecată după rezervele de aur acumulate.

La formarea banilor, când încă și banii în sine erau marfă, proporția mijloacelor de plată a diferitelor țări erau usor determinabile. De exemplu, moneda tării „A” conținea 10 grame de aur, iar cea a ţării,” B “, 5 grame, aşa-numita valoare a parității de aur: 1:2. (Paritatea de aur arată conținutul de aur a monedei.) Rata de schimb a fost raportul celor doi valori intrinsece. (Valoarea intrinsecă: câte monede de aur pot cumpăra din 1 kg de aur pur). În acele vremuri, sistemul monetar al fiecărei țări funcționa pe acelaşi principiu. Acesta era sistemul monezilor de aur, care a durat până în 1914. În 1922, la Conferinţa de la Geneva s-a încercat să se restabilească sistemul monezilor de aur. În acele tări unde cantitatea de aur era mare, a luat ființă sistemul lingourilor de aur, iar unde cantitatea de aur era scăzută, s-a creat sistemul aur-devize. În 1934, se stabileste pentru prima oară relaţia dintre dolar şi aur (1 uncie de aur = 35 de dolari). După cel de- al doilea război mondial se prăbuşeste sistemul financiar, și se nasc două propuneri pentru sistemul financiar nou. Noul sistem a luat ființă în 1944 la Bretton Woods.Moneda- cheie este dolarul, care poate fi convertit în aur. Valoarea tuturor celorlalte monede se fixează în raport cu dolarul. Mijloacele de plată ale unor țări a avut un așa- numit conținut fictiv de aur, ceea ce însemna că, conţinutul de aur s-a declarat ca unitate monetară.

De exemplu, la introducerea de forint, 1 Forint a fost egal cu 0.0757 de grame de aur, dar nu a putut fi convertit în aur (1 kg de aur era 13210 HUF, iar 1 USD a fost 11.74 HUF).

Cauza problemei era, că valorile nu puteau să difere de valorile de curs fixate precedent. Având în vedere că inflaţia nu s-a putut evita, astfel nici parităţille nu au putut fi menținute neschimbate pentru o perioadă lungă . Depozitele de dolari au început să se acumuleze, astfel țările mai dezvoltate, pentru protejarea cursului dolarului au înființat o unitate (Aur Pool). S-a separat preţul monetar(1 uncie de aur = 35 de dolari) şi preţul de piață al aurului. Unitatea Aur Pool încerca să prevină ca prețul pietei să fie mai mare decât cel monetar. În 1971 Nixon a devalorizat dolarul şi a oprit temporar conversia. În 1976 aurul s-a demonetizat definitiv, adică încetează conversia între dolar si aur. Din acest moment putem vorbim de banii de astăzi sau de banii moderni.

În comparaţie cu alte produse de investiţie, lingoul de aur este special datorită faptului, că subiectul investiției în acest caz întră și fizic în posesia noastră.

Aderarea la Uniunea Europenă, a adus țării o serie de schimbări radicale. Printre acestea, și tranzacționarea de aur de investiție. Ultima dată înaintea celui de-al II-lea război mondial a fost posibil în ţara noastră cumpărarea în mod liber a aurului în scop de investiţie. Chiar și schimbarea de regim a lăsat intactă piața aurului, și după 1990, s-a putut cumpăra aur doar cu un TVA de 25%, și cu un impozit de consum de 35%. Atunci comerțul de aur însemna doar comerț cu bijuterii.

Astăzi, atractivitatea aurului investiţional - cu stabilitate presupusă - se află în legislaţia fiscală specifică. După aderarea Ungariei la Uniunea Europeană, Ungaria a preluat regementările de TVA în cadrul armonizării legislaţiei UE, care acordă o atenţie deosebită aurului ca metal prețios de investiții. În țările din interiorul UE, tranzacțiile cu aur de invesiții nu sunt grevate nici de TVA, nici de impozit de consum. Este de asemenea scutită de impozit aprovizionarea și importul aurului de investiţii în cadrul Uniunii.

Practic putem investi în orice din care în viitor sperăm un beneficiu. Ne putem investi banii în acţiuni, titluri de stat, cereale, devize, în aur.
Funcţionalitatea multilaterală a aurului, inclusiv caracteristicile acestuia ca mijloc de investiție, sunt determinate de dinamica cererii şi a ofertei. Atât comerțul cu aurul, cât și învestiția în aur sau argint, sunt astăzi o exigență evaluată, investitorii cumpărând aurul pentru construirea conșientă de portofoliu.
Nu numai din cauza incertitudinii economiei naţionale, situaţiei financiare mondiale şi şanselor de conflicte internaţionale. Dar și datorită faptului, că cine poate și vrea să-și pună deoparte economiile pentru un anumit scop, pe lângă siguranță poate să se aștepte la o creștere constantă a valorii investite.

Preţul aurului se mișcă independent - în parte – de pieţele financiare importante. Lipsa de corelație face ca aurul să fie elementul- cheie al oricărui portfoliu de investiţii diversificat. Lingoul deţinut fizic este un tip special de comercializare a bunurilor mobile- pentru că poate fi achiziționat pentru numerar, şi este imediat convertibil în numerar – este scutit de riscurile cauzate de partea cealaltă implicată în tranzacție.

Probabil nu există pe lume încă o altă piață care să dispună de o atracție atât de mare. Aurul este considerat de țările lumii ca magazia economiei proprii și ca mijloace de plată internaționale, iar persoanele fizice îl consideră un refugiu și caută să obțină protecție față de incertitudinea zilnică a banilor. Istoria aurului timp de secole a fost aceeași cu istoria banilor, iar acest lucru este adevărat de asemenea și vice-versa. Nu este o coincidenţă, prin urmare, că acest metal a primit rolul de măsurare generală a valorii. Aurul este o marfă economică vitală.

Aurul se consideră o bună investiție, pentru că nu există nici o influență externă, care ar scădea pe termen lung valoarea. Datorită vieții din ce în ce mai costisitoare, și a inflației extensive, niciodată nu a fost așa mare nevoie de păstrarea puterii de cumpărare, decât este în prezent. În acest scop, monedele internaționale sunt improprii.

Datorită crizei financiare nu o bancă de emisiune a apelat din nou la metalul galben, deoarece și simpla existență a rezervei de aur naște încredere. Ce este valabil pentru băncile de emisiune și guverne, nu poate fi greșit nici în cazul indivizilor. Părinții, bunicii care planifică conștient viitorul copiilor, nepoților și viitorul propriu, își depozitează partea semnificativă a economiilor în lingouri de aur mai mici sau mai mari.